De curând am citit un articol din Courrier international cu un titlu mai mult decât socant: „Lectura, mai rea decât închisoarea”.
Legislatia turcă prevede, de câtiva ani, si lectura ca pedeapsă pentru delicte minore. Mai exact, obligativitate de a citi este o alternativă la detentiile de mai putin de trei ani, pentru acuzati care nu au antecedente penale, dovedesc o bună conduită si manifestă regrete pentru faptele lor. Prima condamnare la… lectură a avut loc în 2006: un cetătean turc a fost inculpat pentru ebrietate si dezordine publică. Cele 15 zile de pedeaspă i-au fost comutate în obligatia de a citi vreme de o oră si jumătate pe zi sub supraveghere politienească. Interesante declaratiile inculpatului: „I-am cerut judecătorului să mă trateze ca pe toată lumea. I-am spus: dacă mă condamnati să citesc o carte, oamenii îsi vor bate joc de mine! Pentru mine, să citesc o carte e ca si cum as spăla vasele acasă.”
Un alt turc, în vârstă de 33 de ani, a fost condamnat să citească în fiecare lună un clasic al literaturii universale, vreme de cinci ani, pentru că si-a lovit sotia în plină stradă. Si-a început pedeaspa cu Război si pace de Tolstoi.
Asa cum conchide si jurnalistul libanez, autorul articolului: nu toate condamnările pronuntate de tribunalele turcesti sunt atât de pitoresti.