D'ale vietii

Sa petrecem…

…cu colegii. “Auzi, ai o curea argintie sa-mi imprumuti si mie?”, “Cu ce sa ma imbrac?”, “Dar daca imi iau o rochie mai scurta, crezi ca e bine?”, “Nu, mai bine imi iau colantii, ma simt mai bine”….discutii ca intre fete dar la care au participat si barbatii. Mi-au placut la nebunie.

In fiecare an, mie mi se par foarte potrivite petrecerile intre colegi. Daca in timpul anului, exista tensiuni, animozitati, cuvinte grele spuse de o parte sau de alta, la petrecere totul devine sclipitor. Stiu sigur ca si petrecerea de anul acesta va fi una reusita.

Intotdeauna la locul potrivit ajung oamenii potriviti, deci daca va lipsi cineva de la petrecere, inseamna ca nu trebuia sa ajunga. Am zis.

Sa ne cunoastem…sau mai bine nu

Prima zi de munca intr-un loc nou este o zi grea pentru fiecare.

Oare cum sunt colegii? Oare cum sunt sefii mei? Oare voi putea sa comunic cu ei?

Dar daca nu ma vor intelege? Si uite asa, un val de intrebari fara raspunsuri.

Realitatea este alta. Si va spun din experienta unui loc de munca unde nu exista comunicare, nu exista inductie organizationala, exista numai susoteli, numai secrete.

Te aduce cineva la biroul tau, asta daca ai unul. Te lasa acolo, nu te prezinta nimeni, te simti intrus, extraterestru. Si te intrebi? Asta inseamna loc de munca?

Wow, ce bine ca am unul. Ce daca nu stiu pe nimeni, ce daca nu ma prezinta nimeni, ma descurc eu. Sau nu…

Am un job.

Invat ceva sau nu, oricum voi pleca de aici. Gasesc eu o companie in care resursa umana e pretuita si respectata. Trebuie sa existe una. Sigur exista.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *