Lasa emotiile sa te traiasca. Arzi. Pentru ca arderea e purificare. Nu incerca sa te opui firii tale, inimii si felului in care esti construit. Nu ai face decat sa prelungesti agonia. Esti furios? Lasa furia sa curga prin tine. Sa iti patrunda in fiecare fibra. Daca o sufoci, se va intoarce impotriva ta mult mai puternica. Va creste si se va hrani din micile probleme de zi cu zi. E mare lucru ca ai inteles ca simti furie.

Asa trebuie sa inceapa totul. Constientizeaza ceea ce simti si nu iti fie teama sa recunosti. Nu iti mai fie teama sa spui: Asta sunt!. Ma accept. E singurul mod prin care poti ajunge la liniste si echilibru. Asta nu inseamna ca trebuie sa ramai acolo, in acel punct. Traieste-ti sentimentele negative in acelasi mod si cu aceeasi intensitate pe care o acorzi celor pozitive. Singura diferenta trebuie sa fie modul in care ele contribuie la transformarea ta. Daca sentimentele pozitive trebuie alimentate, dezvoltate si lasate sa curga prin tine intr-un ciclu perpetuu, zilnic, cele negative trebuie traite intens si cand ai simtit ca ai ajuns la punctual final, respira adanc. Cu toata forta pe care o au plamanii tai.

Ia-o de la capat

Si ia-o de la capat. Gata. S-a terminat. Fii fericit pentru ca acum esti pregatit sa mergi mai departe.

Orice inceput e frumos, cum spune Blaga. Cu fiecare inceput, renastem. Pentru ca omul care erai inainte de acest palier a disparut, lasand loc celui nou, mai frumos si mai bun. Pentru ca acesta ar trebui sa fie scopul, oricare ar fi mijloacele: sa devenim mai frumosi si mai buni. Si nu vorbesc despre estetica, in sensul strict al cuvantului. Cu toate ca si aceasta trebuie sa existe. Vorbesc despre estetica ochilor luminati de echilibru, liniste si iubire. Vorbesc despre estetica miscarilor si glasului celui care si-a gasit calea si o stie. Vorbesc despre frumusetea sufletului care rade sau plange pentru ca asa simte in acel moment. Vorbesc despre estetica sufletului curat.

Si cand scopul e acesta, mijloacele nu pot fi decat dintre cele mai nobile: iubirea, intelegerea, acceptarea, daruirea.

Ce este genialitatea?

“Geniul e un accident”, dupa cum afirma Tudor Arghezi. Dar geniul este si nebunie, este supra-om, este om in exces, este talent, este mister invaluit in haos. Geniul este un suprainteligent, nu intotdeauna un intelept. Geniul este putere, este superioritate, este un dar al naturii.

Genialitate este cand semnificatia unui lucru este relevata cu atata usurinta incat ea pare cea mai banala chestiune. Genialitatea nu apare pe parcursul vietii, apare de la nastere. Genialitatea este inexplicabila si indescifrabila pentru oamenii obisnuiti, este altceva si altcumva. Insa pentru genii, genialitatea lor este nimic. Este simplul mod de a exista, simpla manifestare a eului propriu, pura banalitate.

Dar:

• Genial este si un nou-nascut in primele zile de viata.
• Genial poate fi, pentru tine si doar pentru tine, buchetul de flori primit la masa de pranz, din lacramioare si menta – pentru combinatia interesanta.
• Geniala pentru o mama e alaptarea.
• Genial pentru un sportiv e recordul sau de x goluri intr-un meci.
• Genial este catelul, cand simte ca esti suparata si vine langa tine cu ochii aceia blanzi.
• Genial e coloritul unui fluture.
• Geniala este rezistenta panzei de paianjen.
• Geniala poate fi senzatia creata de bungee-jumping.

Si lista poate continua cu alte exemple. Fiecare isi poate crea propriile exemple.

Geniul este deasupra mediocritatii, este cea mai inalta treapta a spiritualitatii umane, dar poate fi simtit si in lucrurile mici, daca stii sa acorzi atentie detaliilor oricarui lucru sau gest, celor de langa tine, naturii si tie insati.