“Razbunare” este un cuvant pe care multi il stiu, putini se feresc sa-l foloseasca, iar aproape nimeni nu stie exact adevarata insemnare a acestui cuvant si cum trebuie sa fie folosit. Renumitul intelept Confucius a descris destul de bine ce anume reprezinta acesta cuvant, cand a spus ca “Atunci cand pregatesti o razbunare, sapa doua morminte (unul pentru inamic si unul pentru tine)”.
Confucius nu a fost departe de adevar: atunci cand pornesti pe calea razbunarii, inseamna ca ai un motiv foarte puternic sa faci acest lucru si ca iti doresti foarte mult sa ii pedepsesti pe cei care au facut rau, candva, tie sau cuiva drag persoanei tale. Dar, ca sa poti sa faci asta, trebuie sa fii pregatit pentru orice, fie el bun sau rau. Pentru ca atunci cand vrei sa te razbuni, nimeni nu-ti garanteaza ca vei reusi, sau ca vei avea parte numai de lucruri bune.
Nu, din contra, exista o sansa mai mare ca mai mult rau sa iasa din razbunare, decat ceva bun. Sigur, se prea poate ca razbunarea ta sa-si atinga scopul, sa te razbuni cum ai vrut, pe cine ai vrut. Dar, uitandu-te la drumul urmat pentru a ajunge la acest final, cate persoane au fost ranite pe drum? Destul de multe victime, persoane nevinovate, au fost lasate in urma, nu-i asa ?
Exista doua zicale „razbunarea e arma prostului” si „dar mai prost e cel care nu se razbuna”. Lucrurile se bat cap in cap, dupa cum se vede. Ceea ce trebuie inteles, insa, din aceste doua zicale este ca razbunarea este o arma puternica, o arma care daca nu este manuita cum trebuie, se poate usor intoarce impotriva celui care a faurit-o. De asemenea, razbunarea este o arma pe care numai unii pot s-o manuiasca, si numai unii se recomanda s-o faca.
Nu te razbuna pe orice nimic
Nu te poti razbuna pentru orice nimic, nu trebuie sa te razbuni pentru orice nimic. Daca toti oamenii s-ar razbuna pentru fiecare lucru care li se pare lor nedrept, lumea ar fi un intreg sir de razbunari, fara momente de pace; o lume cazuta in haos, in care adevarul s-a pierdut si nimeni nu il mai stie, dar nici nu doreste sa-l mai cunoasca. Nu, razbunarea trebuie folosita cu grija, si nu de orice, oricand, asa cum isi doreste.
Sunt sigura ca in viata fiecaruia au exista momente in care si-a dorit sa se razbune. Poate elevul tocilar din liceu s-a saturat ca toti colegii lui sa-si bata joc de el si si-a dorit, macar pentru cateva minute, sa reuseasca sa-i umileasca pe toti si sa le arate cine e el cu adevarat. Poate ca fata care are probleme cu greutatea ar vrea sa reuseasca sa la arate tuturor celor care o fac „grasa” ca nici ei nu sunt perfecti, si ca, roata se poate intoarce oricand.
Poate iti doresti sa te razbuni pe cineva care ti-a furat bani, cineva care te-a pacalit de ai pierdut casa, serviciul, etc. Poate iti doresti sa te razbuni pe acel barbat care ti-a furat sotia, sau pe cea care o credeai prietena pentru ca ti-a furat iubitul. Sigur, in multe cazuri ne simtim indreptatiti sa ne razbunam. Dar, oare putem? Si, oare chiar avem un motiv real de razbunare?
Cum am zis, razbunarea este o arma puternica. Daca pesoana care doreste sa o foloseasca nu prezinta anumite caracteristici potrivite, actiunea sa nu va fi dusa la bun sfarsit. Daca nu ai o tarie de caracter care sa te ajute sa fii obiectiv la tot ce se intampla in jurul tau, daca nu ai o motivatie atat de puternica incat de aici sa vina toata forta ta, daca nu stii cum sa te controlezi si cand sa te controlezi, si, mai ales, daca nu esti constient ca acesta este un drum fara intoarcere, atunci razbunarea nu poate fi indeplinita, nu poate fi dusa la bun sfarsit.
Totusi, nu incerc sa fac pledoaria acestui concept, fata de care am o pozitie neutra spre negativa. Ramane insa o intrebare importanta: care este scopul razbunarii? Pentru ca nu prea poti sa refaci un rau facut, chiar deloc. Nici macar daca iti faci colegii sa se simta prost pentru toate momentele cand au ras de tine, nici macar daca le arati celor din jur ca a judeca pe cineva dupa stratul adipos nu e bine, oricum ai lua-o, razbunarea nu va elimina din suflet si din minte momentele cand te-ai simtit prost.
Acelea au trecut, si-au lasat amprenta asupra ta si nu mai poti sa le stergi. Poti sa incerci sa le uiti, sa le dai la spate, sa le inchizi intr-un sertaras in minte, dar, oricat te-ai razbuna, asta nu le va face sa dispara de tot.
Concluzie – La ce foloseste razbunarea?
Si, atunci, la ce ne foloseste razbunarea? Ne face sa ne simtim mai bine, da, corect. Acesta e raspunsul pe care ti-l vor da majoritatea persoanelor. Acesta, impreuna cu faptul ca au reusit sa faca dreptate, sa-i pedepseasca pe cei vinovati si, eventual, sa-i impiedice sa mai faca asta vreodata. Dar, privind direct in sufletul razbunatorului, cate liniste sufleteasca gasim? Cat de mult l-a ajutat, de fapt, razbunarea? Pentru ca eu ma indoiesc ca aceasta este arma cea mai utila pentru a obtine pacea si o eliberare sufleteasca, precum si fericire.