In acceptiunea dictionarului, cand spunem ,,decenta’’ ne referim la tot ceea ce poate insemna buna-cuviinta sau respect. Cum se manifesta decenta? Cum o recunoastem? Cum sunt oamenii decenti? Intrebarile acestea au un iz usor retoric dar, daca ar fi sa analizam un pic situatia am vedea ca, desi decenta este o specie rara, inca mai putem salva ceva.
O sala de spectacol, de pilda, aduna pana la cateva sute de suflete. Ideea de a merge intr-un loc in care este multa lume poate sa sperie. Asa s-ar explica de ce nu sunt mereu salile pline. Se presupune ca atunci cand te duci sa ,,culturalizezi’’ mergi pentru ca a fost dorinta proprie. Sunt si cazuri in care trebuie sa te supui principiului ,,daca-i musai, cu placere!’’, cum ar fi situatia in care profei de romana, istorie sau muzica ii vine stralucita idee sa predea cu o demonstratie live si atunci, toata clasa este nevoita sa mearga la spectacol (teatru, concert simfonic etc.).
Pentru ,,copilasi’’ este momentul perfect pentru a socializa altfel decat pe Facebook. Se redescopera farmecul scrisului pe biletele care trec din mana in mana, iar unii gasesc oportun sa-si faca temele pentru data viitoare; caietele trec incet-incet de la unul la altul, din spirit de fair-play. Profa’ este oricum prea absorbita de scena ca sa-i observe. Nimeni nu poate pleca si in scurt timp isi face aparitia plictiseala; chicotelile nu intarzie nici ele. Din cand in cand, sunetul unui mobil acompaniaza evenimentele de pe scena.
Diferenta intre decenta si indecenta
Cateva capete incaruntite se intorc, se scutura si apoi se lasa pagubase. Linistea apasatoare a salii este brazdata de cate un razlet ,,Sssst!’’ al acelorasi taceri ninse. Protagonistii de pe scena par obisnuiti cu astfel de reactii ale salii si nu se intrerup defel; vorba ’ceea: ,,The show must go on!’’. Pacat ca nu toata suflarea prezenta apreciaza actul artistic la care s-a muncit luni intregi.
Decenta, in general, nu se invata la scoala; ea trebuie sa fie in interiorul sufletesc al fiecarui om. Cam la asta se reduce totul: daca am reusi sa ne apreciem unii pe altii, sa ne respectam unii pe altii, pe scurt, sa fim mai decenti unii cu altii, poate ca lumea ar deveni mai buna. Daca esti nevoit sa mergi intr-un loc, nu trebuie ca toti din jur sa plateasca pentru asta; cu atat mai mult la un spectacol. In viata nu facem intotdeauna numai ce ne place.
Decenta se vinde scump azi; dar, daca ne-am uni fortele am reusi sa o avem pana la urma. Nu-i asa ca este momentul ca in ,,razboiul’’ dintre decenta si indecenta sa nu mai castige de cele mai multe ori indecenta?
Frumusetea interioara
Frumusetea interioara lumineaza omul care trece pe langa tine in fiecare zi. Din cauza felului nostru de a fi, ori din cauza agitatiei zilnice, am uitat sa privim la ceea ce ne inconjoara, la oamenii cu care interactionam. Am inceput sa judecam totul dupa aparente, dupa cum arata intrun anumit moment al zilei; nimeni nu mai sta acum sa analizeze pe nimeni in profunzime, pentru ca nimeni nu mai are timp. Si totusi, daca ar exista un moment , ce ar fi de vazut?
Trairile interioare nu se vad, ci se simt; insa, atunci cand cineva are un anumit sentiment pozitiv radiaza, iar fericirea sa este usor perceptibila de catre cei din jur. Cand esti fericit cu tine insuti, zambetul devine un ,,must have’’.
Se spune ca ,,Zambetul este ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar te ajuta sa mergi mai departe’’. Frumusetea interioara vine din toate trairile si emotiile pe care le resimte un om in intrega sa existenta. De aceea, tot ceea ce ar trebui sa facem este sa luam din fiecare zi doar jumatatea plina a paharului. Pe de alta parte, optimismul nu trebuie confundat cu ruperea de realitate.
A fi frumos pe dinauntru denota o doza de optimism, denota liniste interioara si, in mod aproape automat, ii face pe cei din jur sa resimta aceste lucruri. Ce-ar fi daca am incerca sa nu mai separam lucrurile sau daca am vedea ca fiecare lucru are partile sale pozitive? Poate ca am descoperi ca frumusetea interioara conteaza mai mult decat o aparenta frumusete exterioara.