Femeia este jumatatea rafinata a androginului. Femeia este fermecatoare, misterioasa, frumoasa, simpatica, atenta, sensibila, contradictorie si eleganta. Ea se vrea independenta, dar doreste mereu sa fie iubita, adorata si alintata. Femeia este o complexitate de sentimente, ganduri, idei care se doresc a fi exprimate, caci altfel o vlaguiesc pe interior.
Femeia stie sa traiasca mai intens decat barbatii. Stie sa asorteze culori si sa aleaga haine si pentru el. Spre deosebire de barbat, ea poate sa planga la un film romantic, sa rada la o gluma draguta, sa intre prima intr-o incapere, sa induioseze fara sa inspire mila, sa dea lui sacosa, sa alinte copii si animale. Ii place sa faca lucruri simple, stie sa se bucure de lucruri marunte, e atenta la detalii.
Se pricepe si la gatit, si la copii, si la a-si construi o cariera, si la a indruma barbatul in functia pe care acesta o detine, si la a decora casa cu gust. Ea educa, ingrijeste, ambitioneaza, inspira, iubeste, cucereste.
- “Femeia este al cincilea anotimp”, dupa cum afirma Grigore Vieru. Ea este “un cadou care te alege” (G. Brassens). Si, dupa cum prea-bine se stie, in spatele oricarui barbat puternic se afla o femeie.
- “Femeia e menita sa fie iubita, nu are rost sa te chinui sa o intelegi”. (Oscar Wilde)
- “Femeia, prin frumusetea ei fizica si morala, este marele stimulent al vietii pentru omul normal, pictor, sculptor, muzician, poet, filosof si om de stiinta, ca si cand in fiinta ei si-ar fi dat mana toate cele noua muze, fiice ale lui Zeus si ale zeite Mnemosina.” (Dan Begu)
Parintele psihanalizei, Sigmund Freud afirma: “Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund, in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: ce vrea, de fapt, o femeie?”
Emotivitate
Oamenii emotivi se recunosc dupa faptul ca se emotioneaza mult mai repede la aflarea unei vesti sau cand sunt implicati intr-o discutie aprinsa – obrajii se rosesc, glasul se pierde, iar cuvintele se aud usor tremurate, genele incep a se umezi de lacrimi, iar ochii se pleaca (privirea se fixeaza in podea). Nedreptatea, izvorata din necunoastere, face ca un emotiv sa fie asociat unui introvertit; nimic mai gresit pentru ca acesta din urma nu are capacitatea de socializare de care da dovada emotivul. Insa, un mare adevar poate fi faptul ca un introvertit poate sa fie un fost un emotiv care, odata ajuns la vasta maturitatii fizice, s-a autoeducat si a reusit sa-si invinga propriile temeri.
O persoana echilibrata din punct de vedere emotional se numeste ca are semnul egal intre o traire afectiva pozitiva si o traire afectiva negativa. Un dezechilibru emotional marcat de indignari, tristeti, depresii ori manii, perturba intreaga activitate a trupului si a sufletului.
Se spune ca temperamentul insumeaza o serie de particularitati si trasaturi cu care ne nastem si care sunt piatra de temelie a celui ce va sa devina adult. Emotivitatea este unul din factorii fundamentali care dau nastere temperamentului (caracterului) unui om. Persoanele emotive pot reactiona, intr-o anumita situatie, fie mai lent, cand avem de-a face cu cei carora li se spune ,,sentimentali’’, ori pot reactiona mai repede la stimulii externi, iar aceia sunt cei catalogati drept ,,nervosi’’.
Accesele de emotivitate ale unui adult isi au originile in perioada prescolara, intrucat se stie ca ,,Omul este suma traumelor din copilarie’’. Daca unui copil i s-au facut mereu reprosuri si nu i s-a dat suficienta incredere in sine, acesta nu stie ca numeni nu este perfect, iar din teama de a nu gresi a devenit foarte sensibil la orice ton putin mai ridicat sau la orice observatie adusa la adresa lui.
Pana la urma, toate problemele emotionale sau manifestarile unui adult sunt rasfrangeri ale unei personalitati conturate in perioada copilariei, iar emotivitatea dobandita in frageda pruncie poate fi invinsa destul de greu la varsta maturitatii. Atunci cand devine adult, o persoana tinde sa lupte cu toti acei ,,monstrii’’ care i-au terorizat copilaria: accesele de panica nejustificate, teama de a fi in centrul atentiei sau neincrederea in fortele proprii. Este nevoie de o vointa de fier, o lupta continua cu propria persoana, o lupta cu propriile frici. Si, da, emotivitatea poate fi (in mare parte) invinsa pentru ca maturitatea afectiva se traduce prin controlul de sine in orice moment si in ceea ce priveste orice problema din viata de zi cu zi. Este foarte greu, dar nu imposibil!